sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Dorinte..

Pasi se aud pe coridor. Noaptea’i surda, te saruta. Dimineti usor aprinse, dupa-amiezi nedormite. Stam la geam si ne imbratisam. Clipe de insufletire, de iubire. Trupul i se risipeste in aer inundat de o mantie argintie. M-am indragostit in secret de ea. Imi pun mainile in parul ei aramiu, Ii simt mirosul de primavara, Ii privesc zambetul de care m-am indragostit Si ii spun ca o iubesc.

Sentiment
Ma patrunde. Intr-adevar, chiar exista in mine. Vorbe goale in asfintit si nimic nu ma misca. Si totusi simt ceva.. O bataie se aude acolo departe.. Dar se aude.. Si pentru mine inseamna ceva. Poate ca ma prostesc si imi fac prea multe iluzii Sau poate ca e adevarat. Timpul va face ca totul sa devina mai limpede Si voi putea intelege… Luna plina.. el si cu mine. Stam in barca Imi canta o secunda. De ce nu o simt? Ce mai trebuie altceva? Am o mare dorinta. Cele doua cuvinte atat de grele.. As vrea sa i le pot adresa.. Inspir si meditez.. E un sentiment ce ne inconjoara Deodata, negru. Fara decor. Versurile curg ca valurile. Fiecare bataie, fiecare puls, o noua senzatie, un nou mister. Si raspunsul?Nu cred ca exista. Totusi atat de aproape de o reusita si totusi in esec. Senzatiile cresc. Pasii incetinesc. Iubirea e de nedescris.